Le noir - iar şi iar...

Hm hm hm... şi iată Observatorul în varianta lui ceva mai primenită...

A doua ilustraţie la nivelul 3

Nu chiar definitivată, dar pe drumul cel bun ca să zic aşa...
Iar mai jos încă o variantă pentru prima ilustraţie.

Nu chiar capodopere

Cred totuşi ca prima e mai bună ca a doua...

Doamnelor şi domnilor... nivelul 3!

Adică, mă rog, prima schiţă pentru nivelul trei, imaginea finală eu o vad mai periată si poate cu ceva intervenţii de desen... oricum, în mare asta e ideea. Şi acum ia să lămurim conceptul de nivel trei, care presupune o înţelegere superioară a textului. Aşa cum pricep eu povestea, vizirul este un anti-erou (nu un personaj negativ, ci pur şi simplu unul care eşuează pe parcursul naraţiunii - vezi Gavrilescu din La Ţigănci). În loc să exploateze momentul de luciditate spirituală - vede Moartea- el este copleşit de frică şi alege escapismul în locul iluminării. Fuga spre Samarkand poate fi citită ca un refugiu în locuri comune, o risipire în superficialitate şi teluric, echivalent al bruierii oricăror tentative de comunicare cu spiritualitatea - comportament similar cu cel al omului contemporan, pe care frica de singurătate şi simplă contemplare îl goneşte spre cele mai stranii forme de divertisment. Şi astfel el ratează adevărata întâlnire, aceea din Bagdad.

Le noir - never ending

Vizirul în varianta sa mai puţin gogoaşă şi...

Moartea. Aici nu sunt ff sigura de culori (argh, mai mult de trei culori, not enough ram, zice creierul meu de graficiană).

Ilustraţii victoriene

Nu sunt sigură ca rozul e cea mai buna idee pentru ultima imagine. În plus, cred că le lipseşte la toate ceva... poate nişte chenare. Cât despre nivelul la care se încadrează, aş zice undeva între 2 şi 3.

Ilustraţii pentru nivelul 1 -continuare

Cam aşa ar arăta una dintre imagini definitivată.