Adică, mă rog, prima schiţă pentru nivelul trei, imaginea finală eu o vad mai periată si poate cu ceva intervenţii de desen... oricum, în mare asta e ideea. Şi acum ia să lămurim conceptul de nivel trei, care presupune o înţelegere superioară a textului. Aşa cum pricep eu povestea, vizirul este un anti-erou (nu un personaj negativ, ci pur şi simplu unul care eşuează pe parcursul naraţiunii - vezi Gavrilescu din
La Ţigănci). În loc să exploateze momentul de luciditate spirituală - vede Moartea- el este copleşit de frică şi alege escapismul în locul iluminării. Fuga spre Samarkand poate fi citită ca un refugiu în locuri comune, o risipire în superficialitate şi teluric, echivalent al bruierii oricăror tentative de comunicare cu spiritualitatea - comportament similar cu cel al omului contemporan, pe care frica de singurătate şi simplă contemplare îl goneşte spre cele mai stranii forme de divertisment. Şi astfel el ratează adevărata întâlnire, aceea din Bagdad.
